Revederea doare.

Deci, n-ar trebui sa incep cu deci.

Ok,n-ar trebui sa incep cu ok.

Trag aer in piept si incep.

Dupa 2 luni pline de dor in care nu ti-l scoti din cap pentru o secunda, il revezi. Ce simti? Fluturasi,fericire, nevoia de a dansa, de a urla. E chiar langa tine, te ia in brate, te pupa, si continuati. Nu crezi ca ti-a simtit lipsa vreodata. Dar tu? Tu i-ai simtit lipsa cat pentru 2. Timpul pune amprenta pe fiecare si te face sa regreti pentru fiecare sansa care ai avut-o si i-ai dat cu piciorul. De ce? Pentru ca ai timiditatea asta in sange care nu te avantajeaza. Candva il simteai al tau, stiai ca e langa tine, si poate ca te iubeste. Acum , nu mai simte nimic. Are probabil alt zambet care sa-i faca ziua mai buna. Gata, doare. Doare prea tare.